Din graiul tău, se-nalță veșnicie,
Pe buze tremuri, cald ca o cântare.
Mi-ești lege, dor și sfântă temelie,
Un far de foc, în nopți fără hotare.

Sudoare, jertfe, veacuri de durere,
Fii punte, peste timpi ce ne separă.
Din dorul tău, să naștem mângâiere,
Mândră ești, a noastră pururi țară!

Tristă ne e povestea,
Și așa va fi pe veci,
Frântă-n valuri ne e calea,
În căutări de glasuri reci.

De uitare dătătoare
E tăcerea dintre noi,
O iubire trecătoare
Stinsă-n ceasuri fără ploi.

Se înalță norii-n vânt,
Peste tulburea mare
Poartă al nostru trist cânt
În cerul fără de hotare.